Category "Prezentare copilasi"

26Jan2020

Căsuța noastră este o mare familie pentru toți copiii și tinerii pe care îi găzduim, iar poveștile lor sunt fascinante fiecare în parte. Însă o poveste poate fi cu final fericit doar dacă personajul principal a trecut cu succes peste toate greutățile asezate în fața sa. Astfel că putem spune acum că povestea Andreei este una cu happy end: fiind deja matură, la 24 ani, ea urmează cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială, și totodată este înscrisă la Master pentru Management Curricular la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Ea este o studentă apreciată de profesori și colegi, fapt dovedit și de participarea ei la un schimb de experiență pentru studenți în Olanda. Având dreptul sa beneficieze de sistemul de protecție până la 26 de ani, Andreea lucrează între timp la un lanț internațional de fast food și ajută în fiecare weekend o familie cu curațenia casei. În vara anului trecut a muncit în San Francisco, California (SUA), printr-un program work & travel. Astfel că timpul liber (puțin cât este el) și-l împarte între prieteni și familia de la Căsuță, ea fiind sora cea mai mare pentru toți ceelalți copii.

Dar care este, de fapt, povestea Andreei? Ce se petrece în spatele unui destin dificil, și de cât efort este nevoie pentru a ieși din el și a avea propria poveste cu final fericit?

Povestea Andreei începe în Dej, acolo unde mama ei (Kristina), din familie maghiară, s-a îndrăgostit de un român, care nu a fost acceptat de familie. Trecând peste dorințele familiei, și mai ales ale fratelui, Kristina a fugit cu bărbatul iubit, cu care a ramas însărcinată. Dar dragostea nu a putut să facă față prejudecăților și greutăților, așa ca tinerii îndrăgostiți s-au despărțit, iar Kristina a fost nevoită să revină la familie, unde nu a fost primită cu brațele deschise, mai ales pentru că era însărcinată. După puțină vreme, Kristina a cunoscut un alt bărbat, ce avea să devină tatăl (fară acte, doar în fapte) băiețelului de câteva luni din relația anterioară și cu care s-a mutat în Timișoara (pentru că el acolo locuia). După 5 ani de viață de liniștită, s-a născut Andreea, care a bucurat întreaga familie, inclusiv pe rudele din zona Moldovei ale tatălui. Rudele au aflat însă că fratele Andreei nu era de fapt nepotul lor direct și au provocat un mare scandal în familie, inclusiv au răpit-o pe fată de lângă mama sa din Timișoara și au dus-o în Moldova. Kristinei i-au luat luni de zile până să-și gasească fiica și să o poată lua la rândul ei de lângă rude, dovedind cu greu autorităților răpirea fetiței, care avea sub 2 ani.

Evident, după aceste evenimente familia liniștită a Andreei de la Timișoara s-a destrămat, iar mama a fost nevoită să se întoarcă la Dej cu băiețelul de aproape 7 ani și cu fetița de nici 2 ani. Pentru că nu aveau locuință, dar nici bunica de la Dej nu îi putea primi în casă pentru ca fiul ei (fratele Kristinei) nu îi permitea acest lucru, au dormit pe unde au apucat: în parcuri, în scări de bloc, în baruri. Când unchiul nu era acasă, erau primiți la bunica unde primeau de mâncare ce se putea și unde stăteau la caldură o vreme. Mai dormeau câteodată la prieteni, sau în barul din centrul orașului, unde Andreea putea dormi pe 2 scaune lipite unul de altul și unde era cald. Fratele mai mare al Andreei deja avea 8 ani și era independent, pe străzi, făcând parte dintr-o gașcă de băieți mai mari care îl protejau.

Pe Andreea a început să o îndrăgească doamna Maria, patroana barului din centrul orașului, care avea 2 fete mari (studente) și care au prins și ele drag de fetiță. Așa că, la nici 3 ani, Andreea a început să ajute în bar, ducând cafele și băutură clienților și să petreacă timp cu doamna Maria, care o lua la ea acasă de câte ori putea. Mama Andreei nu o lasa pe fetiță tot timpul la doamna Maria, dar Andreea vroia să stea cu dânsa și ținea mult la ea și la fetele ei. Prima amintire a Andreei din casa doamnei Maria este un telefon, chiar in hol, pe care, când l-a văzut, l-a luat în mână și l-a „sunat” pe fratele ei, spunând: „Haide și tu la Tanti Maria, că aici e cald și bine!„.  Și, într-adevăr, așa a fost: la doamna Maria a stat cât de mult a putut și a fost bine. Doamna Maria a notificat Protecția Copilului despre situația fetiței, a ajutat-o să meargă la gradiniță, a învățat-o să scrie și să citească, și avut grijă de Andreea ca de fiica ei. Doar Kristina o mai vizita la bar din când în când și vroia să o ia cu ea.

Într-o seară chiar a luat-o, și Andreea a avut noroc cu prietenii fratelui ei care au gasit-o mergând cu mama pe stradă, iar Andreea i-a rugat să o ducă la doamna Maria acasă. Baieții au luat-o în brațe și au fugit cu ea, doamna Maria fiind bucuroasă să o regăsească.

Tot doamna Maria a înscris-o și la școală, unde a fost o elevă silitoare și care iubea învățătura. A fost desemnată chiar „Cel mai frumos copil din școală” și poza Andreei a aparut în ziar, iar ea a fost extrem de mândră. Își aduce și acum aminte cu mare drag de momentul în care și-a văzut poza în ziar.

andreea 2011

Totul s-a curmat însă pe neașteptate când, în jurul vârstei de 8 ani ai Andreei, doamna Maria s-a îmbolnavit și a ramas paralizată la pat, apoi mergând spre cele drepte. Această tragedie a fost dublată de faptul că Andreea a trebuit să părăsească singura familie adevărată pe care a cunoscut-o, și să intre în sistemul de protecție de stat. A plâns 3 zile în continuu, dar nu a avut de ales și a fost transferată la un asistent maternal în Dej. Acolo a stat doar 6 luni, pentru că nu a reușit să rezoneze cu doamna respectivă care mai avea în îngrijire un alt copil mai mic, și care nu a înțeles nevoia de dragoste a Andreei. Fetița s-a închis în sine, nu vorbea deloc cu asistenta maternală și după 6 luni a fost transferată în altă parte.

A doua familie de asistență maternală a fost una în care fetița și-a găsit și o soră adoptivă, s-a simțit iubită și protejată și unde a putut să se dezvolte iarăși. La școală, după ce a trecut peste o perioadă de adaptare și peste prejudecățile colegilor, a început să îi ajute la teme, să le facă proiectele, așa că a fost până la urmă acceptată. Andreea a învățat întodeauna bine și stabilitatea emoțională și-a spus cuvântul în dezvoltarea armonioasă a fetei, până la vârsta de 14 ani.

Atunci tragedia a lovit din nou, de această dată fiind vorba de doua suflețele de copil: Andreea și sora ei adoptivă. Doamna care era asistent maternal s-a îmbolnavit și ea, astfel devenind inaptă să continue să le crească pe cele doua fete. Managerul de caz din partea DGASPC a avut mare grijă de cele două fete și a încercat să găsească cea mai bună soluție pentru ele: un loc unde să poată avea acces la educație, să învețe la o scoală bună, să fie iubite și mai ales să rămână împreună. Astfel că, la întoarcerea fetelor din tabăra anuala organizată de DGASPC, Adela le-a așteptat cu emoție și le-a dus la casa de tip familial unde ea era coordonator la acea vreme.

andreea 2013

Casa de tip familial era una exclusiv pentru fete, dar adaptarea nu a fost chiar ușoară, mai ales ținând cont că nici una din fetele de acolo nu aveau un trecut fără probleme. Însă cu sprijinul Adelei și fiind sprijin și una pentru alta, cele două fete s-au integrat și au început o nouă viață, în Cluj-Napoca. Măicuța (doamna care locuia cu ele) a contribuit și ea semnificativ la creerea atmosferei de familie, și în acest fel Andreea a găsit stabilitatea de care avea atât de multă nevoie.

andreea la mare

Andreea s-a atașat atât de tare de Adela încât, la momentul în care ea și-a deschis propria casă de tip familial, a vrut să fie transferată la nou deschisa Căsuță a Bucuriei. Așa că, în acest moment, Andreea este sora mai mare și exemplul de urmat pentru alte 7 suflețele, toate trecute prin tot felul de încercări.

andreea si maicuta

De la faptul că fac teme împreună, la cititul de povești sau mersul în tabere, la faptul că fetele mici se strecoară în camera ei când le este frică noaptea… toate acestea sunt activități care îi leagă pe copii și îi fac să interacționeze ca o adevărată familie, cu plusuri și cu minusuri, dar plină de dragoste.

andreea si adela

Cu siguranță că povestea Andreei nu se termină aici, dar cred că se poate spune că povestea are deja un final fericit, iar de acum încolo începe o altă poveste: povestea unei tinere care va putea să stea picioarele ei și să își croiască propriul drum în viață.

andreea 2019

15Aug2018

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul vacantei si de inceputul unui nou an scolar, asa ca nu putem sa nu ne gandim la vara care tocmai se incheie si la cate activitati minunate am avut in aceste luni.

Amintirile sunt multe si frumoase, iar copiii nostri s-au bucurat de fiecare dintre ele. Activitatile de relaxare au alternat cu activitatile educationale si de psihoterapie, iar dezvoltarea personala prin excursii si experiente noi a fost pe primul loc in aceasta vacanta.

Vara a inceput cu cresterea familiei noastre, copiii primind cu bratele deschise doua printese care s-au integrat din prima zi in  Casuta noastra. Ele au fost cele care au dat tonul distractiei in aceasta vara, si copilasii nostri le-au protejat si le-au ajutat sa invete regulile noii lor familii.

Am fost norocosi ca, si in acest an, sa avem voluntari care au venit zi de zi pentru a desfasura activitati educative cu copilasii nostri:

  • voluntari AIESEC din Turcia, Thailanda si Vietnam
  • am interactionat cu Bes si George de la Dog ASIST
  • prietenii nostri de la Lumea ca Lumea au fost langa noi saptamanal pentru psihoterapia de grup
  • voluntarii nostri constanti ne-au scos in parc si la pizza sau alte activitati distractive
  • tinerii muzicieni de la Biserica Iris ne-au aratat instrumentele lor si au cantat pentru noi
  • am profitat de vremea buna si am iesit in aer liber, la padure sau la tara
  • sigur ca ne-am bucurat si de piscina gonflabila cand vremea a permis si de mersul pe bicicleta

Le multumim sponsorilor si donatorilor care au asigurat fonduri pentru ca noi sa mergem in doua tabere in aceasta vara:

  • tabara de la Moara de Padure (Baisoara), unde am invatat lectii si cantece crestine, am facut drumetii, am participat in piese de teatru si activitati sportive. Cel mai mult ne-a placut bataia cu apa si focul de tabara, dar si faptul ca ne-am regasit prietenii de anul trecut si am creat noi prietenii. Marele Joc, o cautare de comori prin padure si pe munte, este o incercare in fiecare an, iar castigatorii (echipa Albastra) se vor mandri tot anul cu aceasta realizare.
  • tabara de calarie Kentaur de la Satu Mare a fost un alt moment asteptat al verii. Interactiunea cu animalele, modul in care am invatat sa avem grija de ele, dar si libertatea pe care ne-a dat-o aceasta tabara, a facut ca aceasta saptamana sa fie de poveste. Am profitat si aici de soare si de apa, de drumetii, de seri cu jocuri si povesti, iar la plecare i-am promis Ramonei ca vom mai veni si la anul.

La intoarcerea din fiecare tabara ne-am bucurat sa o regasim pe Maicuta ca ne asteapta cu mancare cum numai ea stie sa gateasca, sa ne regasim camerele si jucariile, si sa revenim ACASA. Ne-am bucurat si de reparatiile facute in Casuta in lipsa noastra, mai ales la baia baietilor si de vestea ca vom avea un loc de joaca acoperit pentru perioadele reci si ploioase. Stim ca este un proiect complex, dar vestea buna este ca putem incepe, asa ca ne pregatim.

Sa nu credeti ca am neglijat activitatile educative in aceasta vara! Copiii nostri au multe de recuperat fata de colegii de clasa, de aceea studiul continuu este esential pentru noi. Astfel ca, cu ajutorul Danielei si a Nicoletei, dar si sub atenta supraveghere a lui Tanti Ica si a Maicutei, am facut si lectii pentru a fi pregatiti de inceperea scolii.

Multumim tuturor celor care ne-au facut vara mai frumoasa, ne-au ajutat sa avem experiente noi si sa ne bucuram de vacanta!

3Jun2018

A trecut un pic de vreme de cand nu am mai scris… aceasta si pentru ca familia noastra a trecut prin mai multe transformari, in ultima jumatate de an.

Scopul nostru, asa cum o spune si viziunea noastra, a Asociatiei Casuta Bucuriei, este sa fim numarul unu in a le oferi copiilor nostri bucurie, speranta, zambete. Astfel ca, desi uneori nu este usor, tinem cont de dorintele copiilor nostri, si depunem toate eforturile ca ele sa fie indeplinite.

Ne-am bucurat cand am reusit, dupa multe luni de pregatire, sa il integram pe unul din beneficiarii nostri in familia extinsa. Dorinta lui permanenta  a fost sa se intoarca la bunicul si unchiul lui…. acasa, locul de unde a plecat cand era mic. Ne bucuram sa vedem ca eforturile noastre nu au fost in van, si ca, acum, integrarea in familia extinsa este finalizata.

In acelasi timp, gasirea unui loc potrivit varstei si preocuparilor pentru un alt beneficiar, nu a fost o misiune usoara. Schimbarile aduse odata cu varsta, si dorintele pentru activitati diferite, erau o realitate pe care nu o puteam ignora…. astfel ca am gasit o solutie si pentru aceste nevoi. Solutia identificata a fost integrarea intr-o familie unde sunt copii de aceeasi varsta si chiar la acelasi liceu. Aceasta solutie a fost gandita sa asigure bunastare, dezvoltare emotionala si intelectuala in continuare, ramanand totodata in sistemul de protectie asigurata de stat.

De asemenea, ne bucuram sa putem sa deschidem portile Casutei noastre catre doua printese care au mare nevoie de o familie si de afectiune. Chiar daca nazdravanii nostri sunt de multe ori zgomotosi si zglobii, cand vine vorba de a-si proteja noile surori, nu ii intrece nimeni. Toti se intrec in a-si imparti jucariile, hainele, dulciurile cu micutele si le ajuta si sa inteleaga regulile ce trebuie respectate in Casuta noastra. Orele de masa, somn, studiu – toate sunt importante pentru a oferi copiilor un mediu stabil si echilibrat. Adaptarea la un astfel de mediu nu este usoara, mai ales daca nu a existat pana acum o preocupare pentru o astfel de viata echilibrata. Asa ca, cu eforturi din partea tuturor, ne asteapta un drum lung impreuna, dar un drum ce va fi presarat cu satisfactia realizarilor intelectuale si emotionale, la finalul caruia se gaseste o viata echilibrata si independenta. Astfel ca, toate sacrificiile si eforturile facute de-a lungul sau, vor merita.

 

30Aug2016

Acum, in pragul inceperii unui nou an scolar, reflectam asupra anului care a trecut, asupra realizarilor de pana acum si asupra portilor care ni se deschid odata cu venirea lunii septembrie.

Pentru unii, inceputul unui nou an calendaristic este un bun moment de reflectie. Pentru noi, un nou an scolar este un moment de cotitura, de evaluare a progreselor si un moment pentru a face noi planuri de viitor.

In aceasta vara ne-am luat “la revedere” de la cel mai mare dintre tinerii gazduiti de noi, o persoana care a avut curajul sa isi ia viata in propriile maini, care a ales sa faca un pas inainte spre un trai independent si care s-a mutat impreuna cu prieteni intr-un apartament, pentru a se gospodari singur. Venind la noi dintr-un alt oras, el a fost ajutat sa se integreze intr-un liceu care poate sa ii ofere o meserie,  si care sa ii ofere o viata independenta, si-a facut prieteni noi si a obtinut o stabilitate financiara.

Doi dintre copii, declarati “abandon scolar” inainte sa vina la noi, au fost reintegrati in scoala si au obtinut calificative bune in primul an de mers la scoala in mod constant. Ne mandrim cu faptul ca amandoi copiii recunosc si scriu toate literele si cifrele, un progres obtinut prin eforturi semnificative, cu ajutorul Danielei, psiho-pedagogul nostru. Este de apreciat si efortul depus de doamnele invatatoare la clasa, care au ghidat acesti pasi inainte. Progresul cel mai mare se remarca in cazul unui copil care nu stia nici sa scrie litera A de tipar si acum citeste aproape cursiv carti mici de povesti.

Alti doi copii care, desi aveau varsta prescolara, nu fusesera niciodata integrati intr-o forma de scolarizare, au recuperat multe din cunostintele necesare pentru a incepe scoala si au terminat cu succes grupa mare la gradinita. Ei asteapta cu nerabdare prima zi de scoala, acest pas important in viata fiecarui copil, iar noi ne bucuram sa fim alaturi de ei pe parcursul acestui drum.

Reflectam cu bucurie si asupra progreselor copiilor mai mari, care au invatat multe in anul in care a trecut si care, cu ajutorul voluntarilor meditatori, au reusit sa isi imbunatateasca performantele scolare. Nu este usor sa faci fata exigentelor academice atunci cand vii dintr-un mediu in care educatia nu este valorizata, iar performantele scolare nu sunt apreciate. Ei au reusit sa faca un pas inainte in aceasta directie, si noi le oferim sprijin material, moral si emotional pentru toate activitatile din sfera educationala.

Nu uitam nici de realizarile tinerei noastre care va incepe in curand un nou an universitar, ultimul din aceasta etapa de invatamant. Daca isi doreste continuarea studiilor sau aprofundarea domeniului pe care si-l-a ales, noi vom fi alaturi de ea in continuare.

De aceea ne-am bucurat ca, alaturi de sponsori generosi, sa putem sa le oferim copiilor nostri o vara plina, cu activitati diverse: tabere si drumetii, vizite in oras sau la strand, iesiri in aer liber cu voluntarii, experiente noi pentru majoritatea dintre ei si care s-au dorit a fi o recompensa pentru tot efortul depus.

Incepem un nou an scolar cu forte proaspete si cu planuri mari. Avem in fata noastra provocari noi, cum ar fi primul an de scoala, examen de capacitate sau materii noi. Va asteptam sa fiti alaturi de noi in continuare si sa ne urmariti progresele si in acest an!

26Feb2016

Azi balerina noastra a avut spectacol, impreuna cu colegii de clasa si de scoala.

Ne-am bucurat sa vedem elevii de toate varste in dansuri din toate colturile lumii si am apreciat efortul depus in momentele artistice prezentate.

Dansuri spaniole, indiene, tiganesti si romanesti, pe langa momente minunate de balet, au delectat o sala arhi-plina. Spectatorii au avut surprize placute oferite de micii sau marii dansatori si au intrat in atmosfera tinand ritmul si aplaudand.

Am reusit sa si filmam, si puteti vedea inregistrarea aici

 

27Dec2015

In ajun de Sarbatori am primit vizita unor prieteni speciali. Reporterii Ziar de Cluj ne-au facut onoarea de a ne vizita si a scrie un reportaj despre noi.

Ne-am bucurat sa putem povesti despre ce inseamna “acasa” pentru noi, despre echipa Casutei noastre si ne-am mandrit cu progresele pe care toti copiii le-au facut de cand au venit la Casuta.

Puteti citi articolul integral aici.